Gândeşte-te la un microscop puternic. Atât de puternic, încât poţi vedea orice la nivel atomic.

Ne-au zis la şcoală că atomul este cea mai mică particulă dintr-o substanţă care prin procedee chimice obişnuite nu poate fi fragmentată în alte particule mai simple. Acesta constă într-un nor de electroni care înconjoară un nucleu atomic dens şi gravitează în jurul lui. Adică nucleul atomului este singura parte a sa solidă, restul spaţiului dintre el şi electroni nu este umplut cu nimic.

E clar că dacă electronii „gravitează” nu sunt legaţi cu nimic de nucleu la fel cum Pământul şi Planetele Sistemului Solar nu sunt legate cu nimic de Soare. Înseamnă că tot ce am considerat „materie solidă” nu există, de vreme ce e atâta spaţiu liber la nivel atomic.

Tot spaţiul ăsta gol, care se întinde cât Universul nostru şi face parte din orice, din toate lucrurile catalogate de noi până acum ca solide şi ca fiind separate, este infinit, nu are un loc anume unde este căci este peste tot şi este perfect. Oamenii au înţeles demult asta şi au numit Lumina care trece prin fiecare din noi Dumnezeu. Căci Dumnezeu este infinit, este pretutindeni şi este perfect.

Cea mai mare iluzie este să credem că suntem separaţi de Forţa asta care ne constituie şi că-i putem greşi. Universul este perfect, şi faptul că o adunare a materiei într-o anumită formă şi densitate a creat Galaxia, Pământul şi Omul nu schimbă cu nimic Universul şi nici pe Dumnezeu. Cum am putea noi păcătui faţă de Lumina asta?

Noi suntem o manifestare a Luminii la fel cum organele noastre, şi celulele şi moleculele şi atomii nu sunt altceva decât Lumină. Ideea că suntem separaţi este la fel de absurdă. Suntem unul şi acelaşi cu Universul, iar eu sunt acelaşi cu tine la fel cum tu nu eşti separat de mâninile tale. Este bine să catalogăm lucrurile pentru a le studia dar nu trebuie să le separăm niciodată. Este o frunză separată de copacul ei? Este un copac separat de pădurea lui? Pădurea este separată de Pământ, de Univers? Pot rupe frunza, dar ea va face în continuare parte din Univers.

Şi dacă Lumina este peste tot şi radiază iubire, căci Universul nu ştie decât să existe în armonie, şi dacă eu şi cu tine suntem unul căci ne leagă acelaşi Lucru, cum aş putea să fiu supărat pe tine?