Cum ar fi să ai controlul conştient asupra respiraţiei, bătăilor inimii şi a tuturor proceselor fiziologice: inspiră, respiră… apoi inspiră şi iar respiră… Ar trebui să stai să te gândeşti la ele. Din fericire, partea din tine numită subconştient face ca toate astea să se întâmple automat. N-o să vorbim despre funcţiile subconştien- tului; e de-ajuns să ştim că subconştientul stochează amintirile, e locul unde se nasc sentimentele şi nu procesează negaţiile. Adică nu poţi să te gândeşti la ce nu vrei să te gândeşti fără să te gândeşti la asta. Dacă-ţi spun „Nu te gândi la un copac albastru!” te vei gândi la cel mai albastru copac, probabil în cele mai fine detalii, ca să ştii cu exactitate la ce nu trebuie să te gândeşti…

Subconştientul tău urmăreşte un singur lucru: să te facă fericit! Dacă-ţi place ciocolata, va căuta căi prin care să-ţi dea ciocolată; dacă-ţi place să bei te va duce la fântână. Şi dacă-ţi place să fie bine… Ce spui, ai vrut toată viaţa ta să fie bine şi nu s-a întâmplat nimic până acum? Asta pentru că nu ai vrut să-ţi fie bine. În schimb ai vrut să nu-ţi fie rău. Deci i-ai spus subconştientului tău „Nu vreau asta!” În primul rând, pentru a înţelege comanda, subconştientul trebuie să-şi imagineze ce e chestia aia pe care nu o vrei. Şi cum nu e nicio diferenţă între real şi imaginar, ghici ce ai atras în viaţa ta!

Încearcă asta pe un copil: spune-i să nu-şi bage nasturi în nas şi observă ce-o să facă. Spune-i unei persoane „Nu te îndrăgosti de mine!” şi vezi dacă mai scapi. Sau spune-i cât poţi de serios „Vii la mine dar cu o singură condiţie: să nu facem sex” şi ghici ce-o să faceţi!

Şi iată o strategie greşită: dacă sunt nefericit, o să mă gândesc la asta. Dacă mi-e bine, o să mă opresc din a mă gândi la asta. Pentru c-am fost obişnuiţi de mici să vedem doar părţile rele, să ne concentrăm atenţia doar pe ce-i greşit – vorbeam de asta la începutul reţetei fericirii. Am reuşit să antrenăm toată rasa umană să caute doar partea rea. Şi cu cât cauţi mai mult partea rea, cu atât mai uşor o s-o găseşti.

Câţi oameni cunoşti care abia aşteaptă să-ţi spună cât e de bine? Cât de bine se simt, cât de fericiţi sunt, cât de mult le-a plăcut o melodie sau ceva ce-au mâncat? Şi câţi îţi spun despre criză, probleme, lipsuri şi boli? Câţi îţi spun cât de naşpa sunt drumurile, ce antipatic e vecinul de deasupra şi târfa lui, ce zdreanţă e ospătăriţa şi cum i-ar da picioare-n gură politicienilor? Dar tu, ce îţi spui ţie?

E posibil ca vocea din capul tău să zică „Sper să nu dau rateu cum am dat ultima dată. Sper să nu mă concedieze şeful, sper să nu se supere copiii…” E ca şi cum ai spune „Nu vreau un copac albastru, nu vreau un copac albastru, nu vreau un copac albastru!” iar subconştientul ar spune „Asta vrea, din nou?!” Dacă ştii ce vrei, spune exact ce vrei. Dacă vrei friptură, nu spune că te-ai săturat de legume. Că urăşti legumele şi nu mai vrei. Spune că vrei friptură!